O altă limbă străină.

Dorind să mă mut într-o altă țară , normal era să cunosc și limba. Dar din păcate eu chiar nu aveam nici măcar un nivel minim de cunoștințe . Poate știam  să salut și să spun care este numele meu. Dar mai mult, era deja un vis. Bineînțeles, un vis care mai târziu a devenit realitate.

Când ieșeam la cumpărături sau pe stradă și auzeam lumea vorbind, mi se părea atât de greu de înțeles și de vorbit încât în capul meu era doar un nu definitiv. Nu voi avea niciodată cunoștințele necesare ca eu să îmi continui munca pe care obișnuiam să o fac acasă. Munca de recepționer necesita un nivel cel puțin mediu de cunoștințe.

Am început după ceva timp  un curs care a durat 7 luni, și unde în fiecare zi trebuia să fiu prezentă. Primele zile ești puțin buimac. Profesoară vorbește cu tine în limba respectivă iar tu te uiți la ea ca la o sosie. Te întrebi:

-Cum voi învață eu dacă nu înțeleg nimic?

Dorota, căci așa se numea profesoara ,era o femeie emigrantă și ea la rândul ei din Polonia. O femeie foarte dedicată și cu multă dorința de a transmite mai departe ceea ce ea învățase. De multe ori ne desena pe tablă sau ne aducea poze. Era normal. Sunt niște oameni foarte bine instruiți tocmai pentru a face integrarea noastră mai ușoară.

Și uite-mă pe mine într-o sala cu oameni din toate colțurile lumii, nereușind să comunic cu nimeni și uitându-ne unul la altul curioși de ceea ce va urma.

Timpul trecuse și după 7 luni se putea observa o mare diferența.  Cunoscând deja alte două limbi străine , nu a fost așa de greu să mă concentrez și pentru a treia. Am luat examenul de limbă cu notă maximă , dar greul abia acum urma să vină.

În momentul în care începi să iei contact cu lumea reală, lucrurile erau mai complicate, dialectele sunt multe și era și mai greu de înțeles . Dacă aveam nevoie de o programare la doctor sau la alte instituții, preferăm mereu să merg personal , deoarece telefonic era o misiune imposibilă.  Începusem să am o baza de cunoștințe dar tot nu era suficient pentru a găsi un loc de muncă la un hotel.

Nu aveam să mă las bătută așa ușor, așa că am început cu aplicarea cererilor pentru un loc de muncă. Toate au fost pentru recepție . În sinea mea , deși eram conștientă că șansele sunt minime , am sperat în continuare . Și mare a fost surprinderea mea să fiu și sunată. Prima conversație la telefon în limba pe care tocmai începusem să o vorbesc a fost și cu primul angajator. Deși 60 % din conversație nu o înțelesesem, au fost importante doar locul și ora unde eu trebuia să fiu prezentă.

Cu restul, m-am gândit că mă voi descurca la momentul interviului….

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: