O lecție de viață.

Totul a început cand am aflat ca am fost acceptată sa lucrez la un hotel de 5 stele. Stresul începuse să pună stăpânire pe mine deși încă mai aveam o lună până la începerea muncii. Dar până atunci, eu ma gândeam cum voi face față provocării.

Asa ca au început durerile de stomac . Nu reușeam să mănânc mai nimic, pentru ca de fiecare dată când o făceam dădeam tot afara. Pentru mine mâncarea devenise o frustrare. Așa am ținut-o până am început jobul cel nou. Medicul meu a fost ferm convins că e pe bază de stres asa că îmi administra pastile pentru vomă iar eu cam asta ajungeam sa mănânc. Doar pastilele.

Văzând că nu reusesc în niciun fel să îmi revin am ales să fac niște analize mai amănunțite. Procedurile nu sunt deloc ușoare. Anestezii, intubări, branule s.a. Dar, pe lângă asta , am fost de fapt uimită de competența medicilor si amabilitatea lor . Si nu doar atat. Se lucreaza într-un mediu foarte avansat si mai ales unul curat.

După anestezie, ai impresia că nu ai dormit de 7 luni. Nu reușeam deloc sa imi tin ochii deschiși si am avut nevoie de ceva timp să realizez unde sunt. După primirea rezultatului eram atat de confuză pentru ca medicul cu zâmbetul pe fata spune că totul este în ordine dar mai avem nevoie de încă un set de analize.

La câteva zile am citit rezultatul. Găsirea unei mici malformații. Posibil a fi GIST. GIST este abrevierea pentru tumori stromale gastro-intestinale. O formă de cancer destul de rară la vârsta mea. Dar asta nu inseamna ca nu era posibil.

Timp de o lună cât am asteptat sa fac si endosonografia pentru a confirma acest lucru a fost un infern. Imi era atat de greu sa mă mențin pozitivă și să imi spun mereu ca totul va fi bine. La muncă eram ca un robot. Făceam check-in-urile clienților cu un speech bine pus la punct si cu un zâmbet fals pe chip. O colega de munca tocmai aflase că era însărcinată. Îi puteam vedea ochii sclipind de bucurie. Dar în capul meu era doar că nu este posibil ca eu să nu ma pot bucura la un moment în viață de experiența de a fi mamă. Si nu doar atât.

Luna a trecut și ziua cea mare venise. Eram pregătită pentru ce era mai rau. Eram totuși într-o țară cu o medicină avansată. Indiferent de rezultat eram pregătită să înving tot ce venea. După analiză, medicul mi-a confirmat că nu este Gist. E doar o bulinuță . Asa am numit-o eu. Nu se știe cauza ei . Dar nu este tumoare. Sincer nici nu stiu daca mai este prezentă acolo. Probabil analiza din vara aceasta imi va confirma acest lucru. Cert este ca eu sunt bine.

Asa ca i-am mulțumit bulinuței ca a venit în viata mea si am facut pace cu ea. A venit de fapt sa ma învețe o lecție. Sa fiu recunoscătoare pentru ceea ce am si ceea ce am realizat până acum. Ce e cel mai important?! Sănătatea. În primul rând liniștea minții. Dacă acolo e pace, corpul dansează după ea.

La câteva zile mi-am dat demisia din receptie si acum fac cu totul altceva . Și nu imi pare rău deloc. Mănânc normal, si starea mea de sănătate s-a îmbunătățit considerabil. Pana si cântarul o spune!!

Încă mai am timp să imi dau seama profesional ce vreau sa fac. Dar stiu sigur că pentru turism în viața mea nu mai este loc.

Fiți recunoscători si învățați să trăiți frumos și în pace cu voi înșivă!

LG, Ana

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: