Cafeneaua de la colțul străzii

După o săptămâna stresantă în care au avut loc multe evenimente inclusiv mutatul într-un nou apartament , duminica a fost o zi foarte așteptată. Prinsă între muncă și decorarea locuinței am pierdut cumva conexiunea cu mine și natura.

Soarele aici a început de câteva zile să fie mai prezent și noua locuința îmi oferă o priveliște pe care nu credeam vreodată că e posibil să o am, și anume  biserica cu turnul cel mai înalt din lume. Domul din Ulm este o biserica clădită în stil gotic care reușește să îți taie respirația cu măreția ei.

După ritualul matinal cu cafea și omleta faimoasă cu dovlecel a iubitului meu , ieșim în oraș să ne alimentăm cu puțină  vitamina D . Locuința noastră este la 10 minute de mers pe jos către centru, așa că o luăm ușor la pas.  Marginea Dunării începe încet să fie mai aglomerată de oamenii care fie se plimbă cu bicicleta , fie merg relaxați bucurându-se de soare. Aproape de centru se află o punte specială unde poți să te așezi liniștit și să te bucuri de priveliștea Dunării și a lebedelor care vin la marginea apei pentru a fii hrănite.

Reușesc să îmi iau limpezesc mintea după o săptămâna grea și în drumul meu, iese cafeneaua de la colțul străzii. O cafenea cu geamuri mari și luminoase. În față ei se află o mică terasă cu pături mov și un sistem de încălzire special creat pentru cei care doresc să se bucure de aerul proaspăt. Prima cafea pe care am servit-o în orașul acesta, a fost aici. Îmi aduc aminte cum am intrat acolo, intimidată de atâta germană care se vorbea în jurul meu, dar în același timp doritoare să savurez o cafea bună. Îmi place cafeaua. Nu, e puțin spus! Ador cafeaua. Este momentul preferat al zilei. Mirosul și savoarea îmi trezesc simțurile și îmi oferă o stare mai bună.

Dar această cafenea mi-a atras atenția asupra  schimbărilor care s-au petrecut cu timpul în viață mea. Deși urăsc schimbarea și în cele mai multe cazuri îmi provoacă atacuri de panică, realizez că defapt ele sunt acolo pentru a ne ajuta să evoluăm, să lăsăm ignoranța deoparte, și să învățăm să ne bucurăm de ceea ce viața are de oferit.

Și atunci intervine sentimentul de recunoștință. Ești recunoascator să vezi că orice obstacol pe care l-ai avut în cale, te-a făcut mai puternic , și te-a schimbat într-un mod surprinzător de plăcut.

 

LG

Ana

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: